Spania, Grecia și mai multe țări se confruntă cu preocupări legate de creșterea excesiunii de turism în timp ce Europa

Datele statistice explică clar aceste tensiuni!

Preocupările legate de aglomerația excesivă a turiștilor capătă o nouă amploare pe continentul european în anul 2026, cu un accent deosebit pus asupra modului în care destinațiile populare devin greu de administrat pentru autoritățile locale. Nu este vorba doar despre volumul global al vizitatorilor, ci despre modul în care masele de călători se concentrează în zone specifice, cum ar fi orașele vechi, insulele izolate sau litoralurile mediterane.

Această aglomerație generează o presiune semnificativă asupra pieței locuirii, rețelelor de transport, resurselor de apă, infrastructurii publice și calității vieții comunităților locale.

Comisia Europeană a identificat insulele spaniole și grecești, coasta adriatică din Croația și orașul Veneția ca fiind cele mai expuse la o intensitate ridicată a turismului.

În plus, instituția a semnalat că Grecia și Croația sunt particulare vulnerabile din cauza combinației dintre concentrarea turistică și cererea sezonală extrem de volatilă.

În ceea ce privește detaliile privind țările afectate, fiecare națiune își are propriile provocări distincte.

În Spania, destinațiile principale precum Barcelona, Mallorca, Ibiza, Insulele Canare și Madrid se confruntă cu probleme grave de accesibilitate la locuințe, creșterea numărului de închirieri pentru vacanță, aglomerație rutieră, presiune asupra apei și proteste ale rezidenților, având un nivel de risc foarte mare.

Italia suferă similar în Veneția, Florența, Roma, Cinque Terre și Coasta Amalfi, unde mulțimile de vizitatori de o zi, protecția patrimoniului, turismul navațional și congestia urbană definesc peisajul, tot cu un grad de severitate foarte ridicat.

Grecia înregistrează o intensitate insulară foarte mare în Santorini, Mykonos, Creta, Rodos și Corfu, afectată de sosirile navale, aglomerația verii și stresul infrastructural. Croația, în special Dubrovnik, Split, Hvar și coasta dalmatiană, este marcată de un risc sezonier foarte mare, determinat de croaziere și infrastructura costieră.

Portugalia vede probleme în Lisabona, Porto, Algarve și Madeira, unde locuirile pe termen scurt și congestia centrului orașului sunt punctele slabe.

Franța (Paris, Nice, Marsilia, Riviera) și Țările de Jos (Amsterdam, Noord-Holland) se luptă cu aglomerația urbană și impactul asupra vieții nocturne și alocarea locurilor de cazare.

Alte state precum Austria (Tirol, Salzburg, Hallstatt, Viena), Malta (Valletta, Sliema, St Julian’s, Gozo) și Cipru (Pafos, Ayia Napa, Limassol) au o intensitate națională sau regională ridicată, iar Germania (Berlin, München, Hamburg), Cehia (Praga) și Belgia (Bruxelles, Bruges) fac față unor presiuni localizate în centrele istorice și urbane.

Analiza datelor statistice oferă un context clar pentru aceste tensiuni. Potriviturilor Eurostat, unitățile de cazare turistică din Uniunea Europeană au înregistrat aproximativ 3,1 miliarde de nopți de cazare în 2025, reprezentând o creștere de 2,2% față de anul anterior.

Patru mari piețe – Spania, Italia, Franța și Germania – au generat împreună circa 61,7% din aceste nopți, subliniind ponderea lor dominantă în industria europeană a turismului.

Totuși, statisticile brute nu defineș singure fenomenul de overturism. Problema devine acută doar când activitatea turistică depășește capacitatea de absorbție a infrastructurii locale sau când comunitățile indigene sunt afectate negativ. Autoritățile europene recunosc tot mai mult că severitatea aglomerației se măsoară prin concentrarea vizitatorilor în destinații individuale, nu prin totalul național de sosiri.

Cum gestionează Italia aglomerația în Veneția și Roma?

Spania rămâne un exemplu emblematic pentru această dilemă, în special în Barcelona, Mallorca, Ibiza și Insulele Canare. Aceste zone atrag un flux masiv datorită plajelor, ofertei culturale, climatului mediteranean și infrastructurii turistice consolidate.

Extinderea locuirilor pentru turiști și calibrarea sezonieră a călătoriilor au accentuat îngrijorările privind prețul locuințelor și suprasolicitarea serviciilor publice.

Barcelona a devenit un simbol al tensiunii dintre creșterea turistică și necesitățile locuitorilor, autoritățile introducând reglementări mai stricte pentru cazarea turistică și anunțând planuri de retragere graduală a licențelor pentru apartamentele închiriate turiștilor până în 2028.

Insulele Baleare experimentează, de asemenea, o intensitate excepțională în luna iulie, când sosirile internaționale cresc brusc cererea pentru transport, cazare și facilități litorale. Pentru călători, aceste evoluții se pot traduce prin costuri mai mari, taxe suplimentare și reguli mai rigide. Provocarea Spaniei constă în menținerea statutului său de lider turistic, protejând în același timp comunitățile care susțin această economie.

Italia gestionează o situație complexă în Veneția, Roma, Florența și destinațiile litorale, unde arhitectura istorică și spațiul public limitat atrag concentrări masive de vizitatori. Veneția este cazul cel mai vizibil, deoarece străzile înguste, canalele și cartierele istorice trebuie să suporte o activitate turistică intensă într-un mediu geografic restrâns. Orașul a implementat un sistem de taxă de acces pentru vizitatorii de o zi eligibili, pentru a gestiona presiunea. Pe data stabilită pentru 2026, taxa a variat între 5 euro pentru plățile anticipate eligibile și 10 euro pentru plățile ulterioare, perioada de facturare programată s-a încheiat în luna iulie.

Florența și Roma confruntă alte tipuri de dificultăți, precum aglomerația în jurul monumentelor majore și presiunea asupra cartierelor rezidențiale centrale. În timp, Coasta Amalfi și Cinque Terre suferă de o cerere concentrată în perioadele de vârf, suprasolicitând drumurile, transportul public și traseele pietonale.

Insulele Greciei reprezintă unele dintre cele mai vulnerabile puncte turistice din Europa, în special Santorini, Mykonos, Creta, Rodos și Insulele Ionice, unde activitatea este focalizată pe atractiunile costiere și vacanțele de vară. Statisticile regionale ale Eurostat evidențiază amploarea acestei concentrări.

În 2024, regiunea Aegeanul de Sud a înregistrat aproximativ 126.899 de nopți de cazare turistică la fiecare 1.000 de rezidenți, fiind cea mai mare intensitate turistică dintre toate regiunile Uniunii Europene.

Deși acest număr reflectă nopțile de cazare, nu sosirile individuale de turiști, el ilustrează scară considerabilă a activității vizitatorilor raportată la populația autohtonă. Santorini și Mykonos beneficiază de un trafic naval substanțial, creând perioade în care mulțimi de pasageri vizitează atracțiile populare în intervale foarte scurte. Grecia a introdus o taxă sezonieră pentru pasagerii de croazieră, cu tarifele de vârf ajungând la 20 euro pentru Santorini și Mykonos.

Măsurile vizează acoperirea costurilor legate de turism și susținerea managementului destinației.

Cu toate acestea, protejarea infrastructurii insulare, resurselor de apă și a vieții comunitare rămâne o provocare majoră pentru autoritățile grecești.

Croația adresează congestia turistică de-a lungul coastei adriatice, o destinație majoră care atrage vizitatori în Dubrovnik, Split, Hvar și numeroase comunități costiere.

Popularitatea sa creează oportunități economice semnificative, dar concentrarea sezonieră pune presiune pe rețelele de transport, districtele istorice, cazarea și infrastructura publică. Dubrovnik a atras atenție deosebită, deoarece pasagerii croazierelor și vizitatorii de peste noapte converg frecvent spre centrul istoric în perioadele de vârf.

Inițiativa „Respect the City” a orașului se concentrează pe îmbunătățirea managementului turistic prin monitorizarea vizitatorilor, programarea croazierelor și măsuri de protecție a patrimoniului cultural și a condițiilor de viață locale.

Eurostat identifică Croația adriatică printre regiunile europene care înregistrează peste 50.000 de nopți de cazare turistică la fiecare 1.000 de rezidenți în 2024. Comisia Europeană a subliniat, de asemenea, combinația dintre intensitatea turistică ridicată și sezonalitatea puternică din Croația. Prin urmare, strategia turistică a țării se bazează tot mai mult pe gestionarea fluxului de vizitatori.