Misterul de sub Muntele Ararat: Ce au scos la iveală noile foraje despre Arca lui Noe?

O nouă eră în căutarea adevărului?

Misterul care învăluie formațiunea Durupinar, de pe flancurile Muntelui Ararat, continuă să captiveze lumea științifică încă din 1959.

Această structură geologică, care seamănă izbitor cu corpul unei nave, este considerată de mulți drept locul unde arca biblică ar fi eșuat după retragerea apelor potopului.

Conform relatărilor din Vechiul Testament, evenimentul ar fi avut loc acum circa 5.000 de ani, transformând cel mai înalt masiv din Turcia într-un punct central al disputelor dintre teologie și geologie.

În timp ce unii vorbesc despre o simplă caprică a naturii, alții susțin o origine divină sau umană, menținând vie tensiunea în jurul acestui loc sacru.

Lucrurile s-au schimbat radical odată cu campania actuală de cercetare. Dacă acum trei ani eforturile s-au limitat la probe de suprafață — care indicau urme de viață marină și prezență umană —, expediția de acum a mers mult mai adânc.

Pentru prima dată, specialiștii au pus burghiele în inima formațiunii, stârnind un val de reacții în lumea academică.

Unde sunt rocile masive?

Echipa reunește 20 de experți din cinci națiuni, care au adunat zeci, poate sute de probe de sol etichetate cu grijă din interiorul și exteriorul sitului. Forajele au coborât până la 18 metri adâncime. Scopul?

Să afle dacă sedimentele ascund urme de activitate umană sau resturi de lemn degradat, ceea ce ar putea da complet peste cap teoriile despre originea sitului.

Cea mai mare surpriză nu ține însă de ce s-a găsit, ci de ce lipsește. Andrew Jones, vicepreședintele Organizației de Cercetare a Arcei lui Noe, a explicat pentru Fox News că specialiștii n-au dat de nicio masă monolitică de rocă sau calcar solid.

În schimb, au dat doar de pământ moale. Descoperirea contrazice ideea unei formațiuni stâncoase compacte și obligă la o reevaluare totală a structurii interne.

Un alt indiciu care aprinde imaginația este nivelul carbonului.

Măsurătorile arată că probele din interior au cu circa 40% mai mult carbon decât cele din exterior. Cercetătorii bănuiesc că diferența vine de la o acumulare densă de lemn descompus, un indiciu greu de ignorat pentru o navă străveche.

Ce spun celelalte artefacte de pe munte?

Totuși, oamenii de știință cer răbdare: verdictul final va veni abia după analizele de laborator din această iarnă, lucrările de teren pe 2026 fiind deja încheiate.

Dincolo de geologie, arheologia vine cu propriile surprize. Expediția a dat și de cioburi de ceramică mai vechi decât perioada estimată pentru construcția Arcii.

Chiar dacă n-au fost găsită direct în cavul central, ci prin apropiere, Jones vede o legătură clară. Dacă formațiunea este într-adevăr Arca, atunci prezența unor așezări umane antice în vecinătate oferă un context istoric solid legendei biblice.

Deși un studiu riguros din 1996 publicat în Jurnalul Educației în Științele Pământului punea totul pe seama naturii, entuziasmul echipei nu scade.

Citat de Newsweek, Jones se arată încântat că poate folosi în sfârșit dovezi fizice, prelevate din locuri exacte, ca să Recunoaște că s-a făcut un pas imens în testarea științifică a sitului, dar cercetarea abia a început.

Misterul Durupinar rămâne deschis, așteptând ca laboratoarele să decidă: e vorba de o minune a naturii sau de un monument al credinței?